Wednesday, September 16

Lacrimi care nu tac

Nu, nu sunt la Cluj.
A fost un an de cand a plecat Adi.
Sambata vor fi multi...de cand
am tinut-o pe mama in brate.
Acum cateva zile ar fi fost ziua lui
tata.
Intru in castelul fara turnuri.
Clopot mi-s mainile in dimineti de septembrie
si sangele meu urla prin genunchii cu care strig
infinitul.
Mi-e dor de mama.

3 comments:

Dana said...

Imbratisez sufletul zbuciumat...

Anonymous said...

O sa fim noi.Cu lalele.
Ingrid

Anna said...

...
:)