ich liebe dich mein Engel!

am nevoie de cer

Mi-e greu sa scriu de cand am trecut de usi in camera alba , ninsa de linistea intregii mele vieti. E atat de placut sa-ti auzi visele. Cam asa e aici, unde poate numai asteptarea are zboruri. Mi-e dor de tine si uneori realizez ca stiu sa cred ca un orb in tablourile lui Siskin. Copacul meu, tu, dor nesfarsit de gen neutru...ti-am atins genele sarate si am simtit marea pe buzele mele pecetluite de nopti albe nesfarsite. Vino sa ma iei in brate de vrei, cu primavara care ma doreste prin tine.

Tu

Pe mine nu ploaia ma spala astazi, doar norii ...Ma imbratiseaza orizonturile toate doar prin fereastra aceasta. Plangand pe furis, ai privit-o si tu gene sarate, masurand camera cu pasi umili si frumosi. Unde esti, te mai striga durerea pe care am avut-o rapindu-ti surasul in lacrima mea.

Iarta.

"vei vedea ca ce e viu rezista..."

la multi ani dragul meu Cristi !