Tuesday, November 18
si tu...
Am coborat din masina si mi-am schimbat incaltamintea. Am lasat masina pe marginea drumului si am parasit carosabilul. Verdele parea un covor moale, pasii mei pluteau parca tot mai departe. Zaream drumul, inca il zaream. O liniste fantastica ma naucea. M-am lasat in seama verdelui. A fost incredibil. Nu mai zaream nimic. Doar camp. Am stat asa fara sa stiu cat. Astazi a fost un cer superb. Pamantul, eu, cerul si verdele.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
in felul tau in care povestesti, ma simt si eu acolo...
..ma gnadesc ca a fost frumos..cateodata ma retrag si eu in astfel de locuri da doar in imaginatia mea..
[mi.a fost dor sa citesc ceva de la tine]
esti bine toamna verde?
Imi aduci aminte de anii copilariei, cand trebuia sa merg aproape 2 km pe camp pentru a ajunge la casa bunicilor. Impreuna cu mama ma jucam in campul de flori cu reflexe multicolore. Si acum, dupa atatia ani, la vederea unui covor verde improspatat de mireasma naturii, cu greu ma abtin sa nu imi las anii sa cada si iarba sa ia forma corpului meu. :)
..incerc sa fiu bine:)am avut o toamana colorata in pana acum in sensu ca am avut si zile frumoase si zile mai putin frumoase da tot timpu am cautat ceva care sa imi insenineze ziua si pot sa zic ca de cele mai multe ori am gasit..m.am bucurat de toamna asta si cu bune si cu rele..tu cum mai esti?cum a fost toaman ta pana acum?
Post a Comment