Tuesday, May 13

ei si cu mine

' 90
Mama mea,
are surasuri sacre,
e asa de prezenta, de vie...
Ea e de fapt ca o campie
de grau si maci,
e mama mea
si are milioane de zambete
pentru fiecare.
In privirile ei,
in adancuri,
seamana pana la confundare
cu drumul pe mare.
Tatal meu,
ma incuie intotdeauna in el,
e munte, paduri si copaci
de sute de ani
si-mi ascunde mereu durerile lui.

Strabate furtuni tatal meu,
viscole, ninsori nesfarsite
si ce s-a mai scazut
din secunda mamei ce curge
in ploaia in care alerg eu
razand.
Eu...
eu nu sunt decat
visul lor cel mai inalt
trait, impartit la doi,
intr-o seara tarzie de august.

2 comments:

Adriana said...

..vaiii deci ce frumoasa e...ai un dar asa de frumos,spui lucrui asa fumoase si profunde si din inima..e umpic [sau umpic mai mult:)] de tine in toate...Frumos...

Anna said...

Iti multumesc mult.