2 + infinit

De-as putea sa dansez printre cuvintele toate, sa le imbratisez adevarat, cu raportarile mele intregi ! De-as putea sa te rog macar din cand in cand. Nu, nu mai vreau fosnet de frunze peste lume, nu mai vreau sa fiu eu cetate, nu mai vreau sa fiu eu Ana. Stiu, am invatat cat de greu se ridica palate... Ai putea cu un gest sa fii cu gandul la neaflat mai mult pe aici. Dor. Dor. Dor. Mi-e dor de tu si de tine. Mi-e dor de viata. Tare dor. Il las sa creasca si sa pornesc acolo unde mai ratacesti cand e golul prea gol. Nu rasari si tu mare, nu? Una din intrebarile mele este cand vine ziua mea, cand rasare vara, pentru ca atunci ma adun de pe corabii si pornesc in cautarea pamantului de sub mare...