Intr-o luna portocalie, sarutul pe caleasca de la Bibi imi rasuna inca in suflet ca o vioara in cel mai frumos cantec despre ieri. Astept toamna cu toata arta ei din spatele usilor unde recita zeii. A plecat maestrul din Vama si pe malul marii orizontul ma rasfata in lumina altor introspectii. E atat de frumos la mare, au venit cai, se tund caini de fete cu cercei in buze, e o melancolie care ne imbata ca un vin de Bordeaux. Au pornit rulotele spre peninsula. Si a cantat Iris ca o regasire. Ruginiul s-a mutat din pielea mea in gand, eu m-am amestecat cu marea de tot in aceste doua luni, am cer in ochi si o liniste a desertului in par. Sunt atat de blonda ca nu mai stiu unde incepe nisipul din care mi se cerne viata. Ultimele raze de vara curg prin noi sa ne naruie iernile care iti vor ingheta iar intrebarile fara raspuns. Tu ai gust de calcan si umerii cu care ma duci atat de puternici, ti-s talpile pline de valuri iar eu sunt la fel de tacuta. Baby, ai zice ca nu ne mai dau drumul valurile astea si ca aici e singurul acasa pe care il cunoastem. Am revazut aseara Pacientul englez si-am plans. Cata nostalgie e in vantul asta din Vama Veche..
