D anei

Diamant

In cel mai tainic dor al tau ma vei gasi, eu te voi reda tie insuti. 
Numai in pamantul meu te vei naste, frica de ieri nu e decat umbra luminii de azi.
Stralucirea vesniciei incepe in speranta, acolo slefuiesc stelele adevarul.
Asa o nevoie de tacere m-apuca, am tot universul linistii aici.
Pe buzele mele iti coboara suspinul, asteptarea ta m-a nascut.
Nu sa fiu, nu sa vin ai nevoie. Tu vrei sa revin.

" Tu esti......

Iar om inseamna tarana. "

Liniste

De cateva ore, Luna aluneca spre catedrala. Am senzatia ca ninge. Lumina asta ma surprinde, parca vine din iarna. Ploua in piscina Continentalului si daca nu ar fi 14 grade, m-as opri doar atunci cand as incepe sa-mi aud viata.

Dor, tu...

Soare bland de septembrie imi mangaie degetele. Din cand in cand, pictez cu gene orizonturi. Sunt in fata laptopului si revad fotografii. Suspin. Sufletul ei de lebada isi deschide aripile printre ceruri de chihlimbar si cu ochii inchisi ii aud zborul. Lin se plimba prin palatul baroc din Petrograd. Dana. Un inger din Nordul ultimului meu timp.De ea n-ar fi fost, n-as fi stiut. Miroase a scoarta de stejar si mi-e dor de padurile in care m-ai asteptat Baby. Toamna am gust de struguri si rasaritul ma imbie cu lemn pentru ani ce vor fi sa-ti aline buzele si limba intaiului tau dor de mine...Ai plecat pe front necunoscut soldat si printre bombardamente, cu ruj rosu iti scriu pe oglinzile viselor gura mea de care mi-ai cusut ultimul geamat. Pulberi kaki cad intr-o simfonie de arome peste frunzele care se desprind in palmele mele. Pulberi din tine. Mirosi a sange si a argint. A castane, cedru si a miere. E toamna soldat. Numai pamantul pe unde mergi stie cum te-au inganat genunchii mei, in noptile in care marsaluiai eternitatea.

It could be so simple

"I don't wanna be adored
Don't wanna be first in line
Or make myself heard
I'd like to bring a little light
To shine a light on your life
To make you feel loved
No, don't wanna be the only one you know
I wanna be the place you call home
I lay myself down
To make it so, but you don't want to know
I give much more
Than I'd ever ask for
Will you see me in the end
Or is it just a waste of time
Trying to be your friend
To shine, shine, shine
Shine a little light
Shine a light on my life
And warm me up again
Fool, I wonder if you know yourself at all
You know that it could be so simple
I lay myself down
To make it so, but you don't want to know
You take much more
Than I'd ever ask for
Say a word or two to brighten my day
Do you think that you could see your way
To lay yourself down
And make it so, but you don't want to know
You take much more
Than I'd ever ask for"

Fara tine

Alinta-ma speranta...

Stau aici pregatita sa scriu ce este la pagina 92 a mea si deschid cartea pe care o port cu mine de cand eram copil. Am primit acum acest dar, e o ruga. E sambata si-i noapte, m-am imbolnavit de cuvinte. Am sentimentul ca am marturisit atat de mult, cum niciodata nu am fost in stare, ca pana si respiratia mea mi se pare inutila. "(ecce co-)gnovi quoniam Deus meus es. In Deo laudabo verbum, in Domino laudabo sermonem:*in Deo speravi, non timebo quid faciat mihi homo. In me sunt, Deus, vota tua, *quae reddam, laudationes tibi. Quoniam eripuisti animam meam de morte, et pedes meos de lapsu:*ut placeam coram Deo in lumine viventium.

Psalmus 56
MISERERE mei Deus, miserere mei:* quoniam in te confidit anima mea.
Et in umbra alarum tuarum sperabo, * donec transeat iniquitas.
Clamabo ad Deum altissimum:* Deum qui benefecit mihi.
Misit de coelo, et liberavit me:*dedit in opprobium conculcantes me.
Misit Deus misericordiam suam, et veritatem suam, * et eripuit animam meam de medio catulorum leonum : dormivi conturbatus.
Filii hominum dentes eorum arma et sagittae:* et lingua eorum gladius acutus.
Ezaltare super coelos Deus:* et in omnem terram gloria tua.
Laqueum paraverunt pedibus meis:* et incurvaverunt animam meam.
Foderunt ante faciem meam foveam:* et inciderunt in eam.
Paratum cor meum, Deus , paratum cor meum:* cantabo, et pslamum dicam.
Exsurge gloria mea, exsurge psalterium et cithara:* exsurgam diluculo.
Confitebor tibi in populis Domine:* et pslamum dicam tibi in gentibus.
Quoniam magnificata est usque ad coelos misericordia tua, *es usque ad nubes veritas tua.
Exaltare super coelos Deus:* et super omnem terram gloria tua.
Ana.Quaniam in te confidit anima mea.
Ana.Justa judicate.
Psalmus 57
Si vere utique justitiam loquimini:* recta judicate filii hominum.
Etenim in corde iniquitates operamini:* in terra injustitias manus vestrae concinnat."

Sunt mai multe carti de la care as lua pagina 92. Ma opresc pentru gandul meu dintai la Divina Commedia / Nibelungenlied / El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha / Muntele vrajit / Evreii , Dumnezeu si Istoria / Olmecii, la Chichkine ( si-l scriu asa, ca asa-i cartea mea...)

si intotdeauna, oriunde ma va purta viata, inima mea stie ca o sa-i tes cu iubire "tapiseria" Citadelei . Ca nu-i tandrete mai mare pe pamant ca broderia din sufletul unei femei.

http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Pagina%2092

" Respir, doctore, respir. "

Concret

"De mult negru mă albisem

De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."

Septembrie, 8

Te aud inca tata cum recitam impreuna aceste versuri.
M-as cuibari in bratele tale, tata, sa-ti spuna inima mea adevarul.
"Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos..."

Sa sper...TOT

Inima stie o singura limba. Limba celuilalt. Restul e vocabular.
Inima nu are colturi la care sa stai. Inima stie doar sa te tina de mana. Restul e fara.
Inimii nu-i e frica. Nici in moarte nu te minte. Restul doare.
Inima vede cu sufletul. Si sufletul saruta tot cu gura, atinge tot cu mana.
Cand n-are, sufletul face dragoste cu vantul. Restul nu e.
Si unde e nu , curge sange si bat clopote. Cu sfiala.

Sambata in vacanta

Ma izbesc de aerul toamnei si imi simt sangele plin de tine. E dimineata, la tine e cinci dimineata. Pe trotuarul mic care imbratiseaza pe dedesubt radacinile de pin e liniste. Alerg in pantaloni care ingana inca o noapte atat de albastra si dincolo de ziduri, octombrie imi surade in perdele artizanale. Alerg si simt deja mirosul raului dimineata, alerg cum alergam de acasa pana la Somes uneori cu ochii inchisi. Ma urmareste rasaritul. Cerul de toamna imi imprastie ezitarile. Si ma cuprinde ritmul inimii. " Veneai pe rau, sau rau erai / Curgeai in mine pana-n rai..." Cand vine toamna baia mea miroase iar a iarba, revin la mirosul herbal. Intotdeauna, din primavara in care a venit si randul meu sa inteleg de ce se spune ca femeia devine femeie dupa ce naste, mi-e greu dimineata sa ies din dus. Inchid fereastra dormitorului si imi las halatul pe patul nefacut. E frig. E sambata si e toamna. Si caut cu privirea un diamant albastru. Aerul miroase a note lemnoase, chihlimbar si patchouli. Wish de Chopard. Moscul din crema mea de corp imblanzeste apoi lemnul si-mi aminteste de patul verii. In lumina diminetilor de toamna parul meu se ascunde undeva pe un mal de la marea marilor. Fusta mea verde fara nasturi, se infasoara pe talia mea ca dansul ardelenesc, seamana cu forma semirotunda a paunilor. Nu mai pot defila desculta, talpi reci cauta papucii albi din bumbac.

In fiecare dimineata scot vasele, sterg masina de spalat si pregatesc cu acelasi gesturi mici micul dejun. Painea toscana cu gauri si fara sare imi pune la incercare rabdarea aparatului meu dentar. Imi place painea asta pentru ca miroase ca mainile bunicii mele. Dimineata mea e prea devreme si mereu mananc singura. Ma trezeste din aburii cafelei fiul meu. Imi aterizeaza in brate si isi sprijina noaptea de mine. Si eu faceam la fel cand eram mica. Si tot ca el asteptam din cand in cand sa ma spele mama pe maini, pe fata , urechi si dinti.
In Strozzi toamna e poveste si mainile mele miros a crema din canepa. Trenul din lemn ma duce cu gandul la tine. Sus, e atata liniste ca simt dorul de tine cum respira. Alerg cu fiul meu spre melc si cantam.
Salata, nuci. Pollo. Ce fruct vrei astazi?
Dupa ora 13 timpul incetineste. Ma uit la un documentar despre carti in secolul XVI, Alexandru deseneaza dragoni. De cand cu dragonul meu rosu al Tarii Galilor, am trecut de la dinozauri la stapanii vremii, la simbolul mortii si invierii, la cei care impart cunoasterea.
Ma doare stomacul de dor. Si ploua. Ploua si fiul meu iubeste umbrelele. Iar eu nu am ce sa fac si deschid si eu una. Esarfa mea rosie imi strange sufletul si mi-l trimite departe. Numaram pasii intre Maso di Banco si statia tramvaiului.
E deja ora mea. Ora care ma duce pe dealuri. Gust Anglia. In bucatarie e alt gust, de crosttini. Ma duc sa lucrez si-mi iau ceaiul cu mine.
Nu stiu cand s-a facut seara. Am reusit sa mai revad o alta perspectiva a mortii. " Ultima pecete a condamnarii la disparitie a iubirii conjugale, avortul, pare a fi sinteza apostaziei, uciderii si desfanarii, trei pacate laolalta si înca ceva mai mult. În întelepciunea sa negraita, Dumnezeu a hotarat ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreaca vreme de noua luni în sanul maicii sale. Acest sân îi este adapost şi hrana, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este fară îndoială cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E templul iubirii. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). "
Ploaia s-a oprit si seara aminteste de absente. Dorurile toamna sunt ca apusurile. Cele mai frumoase. Alergam spre casa.
- Mi-e atat de foame ca as manca un elefant, as manca intreaga planeta.
Tina face creveti ca nimeni. Si cina se termina cu ochii lor pe care ii priveste fiul meu mereu fascinat. Si cu finish powerball-ul pe care il pun in masina de spalat.
Adorm langa fiul meu si il visez si eu pe Roscuro. Suntem la pagina 101, ii raspund.

Ma trezesc intr-o alta zi, e ora unu. 370 zici?

Stele

In septembrie nu ma intreba nimic daca ai de gand sa te urci intr-un avion. Locuiesc in planetarium si visele ametesc in galaxiile amintirilor. Tatal meu a venit sa se nasca iar. Dragostea mangaie aramiu in septembrie muntii fiului lui Iona. El. Iertarea verilor mele pline de pacat. Intr-un septembrie am tinut-o pe mama mea in brate. Ea. Simfonia numarul 40. Imi amintesc ziua aceea cand mama mi-a cerut stiloul si m-a rugat sa-i luminez ferestrele toate. M-am simtit ca Yoko cand ii lumina pianul lui John. Ea zambea, eu stiam ca aceasta era ultima clipa. Si ma uitam in ochii mamei mele ca in propria mea moarte. Mi-a aratat cu mana ei, o aripa de fluture, nemarginirea. N-am vazut-o atunci. Cantecul vesniciei ei era sublimul.

Vama Veche

http://soytuaire.labuat.com
Cateva ore in tren, cateva intre Roma si Otopeni,
o ora pana la autostrada, alte patru pana in Vama.
Pentru o noapte in Vama si o bucata de Luna.