Flori de mac

Plec spre Cluj. Saptamana viitoare, Franta. Apoi plec sa vad Arno si sa imi iau fiul in vacanta. Vine iunie, iunie e luna mea. Si tot ce vreau de ziua mea e lan de grau daca Vama nu va fi. Cu bine oameni buni.



This is the way it should be

Am vazut un film frumos. Citesc Jim Morrison.
"The eyes are the genitals of perception, and they too have established a tyranny.
They have ursuped the authority of the other senses.
The body becomes a thin awkaward stalk to support the eye on its rounds."
In sfarsit ploua!

Lae

Astazi tot ce vreau e sa ma plimb prin ploaie.
Cu floarea Soarelui in brate, spre clipa in care luna mai l-a inviat pe niciodata.
La multi ani Elena!

21 de vise in mai

Se mai roaga inca sa uit.

Atat de albastru. Mai.

Nu mai pot sa respir…valurile tale imi cioplesc cuvintele pana la sufocare. Ma ameteste marea ta. De unde ai atatia genunchi? M-au inghetat strigatele copacilor pe care i-am tot taiat sa potriveasca in palma pianistului sublimul. Bratele tale albastre iar m-au gasit. In padurile unde am zacut ultima oara, tot descult ai alergat Baby. Cate nopti mai avem de privit ca sa simtim in bucatile departarii rupte din noi, aripi? Cu atatea telegrame sarate pe care mi le trimiti, ochii tai ingropati in pielea mea, sangereaza. Dat sau nu de ti-e, mana cu care ma chemi ridica ultimul inger in vitraliile raiului . Ma spal dimineata in inima ta si raman cu stele pe gene. As cadea de tot in tine sa ma ingroape intrebarea in nisipul cu care te plimbi prin viata mea. Tu, moarte...

Nu am citit toate comentariile. Nici nu stiu unde si ce am salvat.


Asculta mai multe audio Muzica

Recunostinta

Cred ca primavara mi-a promis candva ceva si poate de asta noaptea de mai, ca nici o alta noapte, imi rascoleste in fiecare colt al suspinelor...strazile verii. Parca s-ar intampla ceva. Mangaierile Soarelui ma ridica din ultimele uitari si ma regaseste in iarba pe care o calc tot mai tacuta. Una din uimirile cele mai frumoase pe care le-am trait a fost cand ma plimbam cu tata, pe malul marii, spre textilisti. Tatal meu mi-a aratat drumurile libertatii in inima mea si de ce ele incep mereu cu absente si doruri. Uneori oamenii si le impun subtil, asa cum parintele traseaza copiilor curcubeul lui nu. Mi-am impus si eu moartea ca sa pot invia? Nevoia de confortabilul da nu poate bloca evolutia. Nu pentru ca absenta ar fi o virtute iar da-ul un pacat. Ca sa poti accepta pierderea, sa poti ramane liber de orice dependenta, sa fii liber fata de a astepta, liber fata de dispunerea celorlalti de a-ti darui ingaduinta. In schimbul sufletului , gustam roua timpului uneori. Nu poti invata cand drumurile tale inca cern visele. Iubirea e ca marea, are nevoie de infinit.