...

am stat o ora in magazin si m-am intors acasa doar cu o cutie.Rosie.O gasesti pe masa rotunda.E ce am fost in stare eu sa gasesc tarziu, in tot magazinul.Twinings English breakfast tea.Urca in carusel si vino.Ia-ti cheia la tine ca eu nu sunt.O sa-ti arat insa dimineata din tine.Hai sa bei ceai in odaia mea.O sa fii tu, copacul, pianul si ceaiul. Ai te rog grija, daca vrei sa deschizi geamul trebuie sa-i primesti si pe ei, ca asa i-am obisnuit.Am uitat sa-ti spun, am mai plantat trei si sunt 97 de copaci dupa ferestre.Te invata ei cea mai frumoasa liniste a lumii.

acord

Am visat ceva incredibil de frumos.L-as putea povesti visul meu daca as putea desena mainile tale cautand vise in pianul din mansarda. In partea de sus din visul meu era regasirea ta, in vitraliile din tine insuti...in partea de mijloc sarutarile tale innebuneau orizontul si, in pamantul visului meu rascoleai dureros totul cu o disperare bizara. Cine esti oare, vis nebun?

septembrie

Maine,maine mergem impreuna cu el pe corole, pe ultimul drum. Nu mai suport tacerea, ma sufoca. Am nevoie de tine. Dar tac si privesc pamantul ud de atata ploaie. Nu mai vad nici norii. Unde esti?

...

Mi-e atat de dor de tine, nu mai stiu sa te strig.
Cad in genunchi pe drumul pe care ma tot indepartez.
Nu-ti fie intuneric gene sarate, te-am iertat.

m-am rugat pentru sufletul tau prietene

Zona i-a fost fatala lui Adi, stiu ce era in sufletul ei.
Am trecut si eu prin asta atunci cand s-a stins Lae.
Pasari albe pluteau deasupra capelei.
Mi se impleticeau picioarele.
Si palmele.

m-am intors

Dupa ce mi-a tinut tamplele in palme, intr-un leagan agatat de toate dealurile drumului pana la Cluj, Dumnezeu m-a leganat vise in sir. Am retrait in pragul catedralei, ruga soptita ca o mare taina, la miez de noapte. Acolo se rugau ai mei de fiecare data cand treceau in oras cumpana anilor...mergeam si eu copil fiind cu ei. Am fost si la Blaj si m-am plimbat prin campia in care visa Lae sa-si plimbe in brate mireasa.

Oh...

Nu trebuia decat sa-ti cobori genele si ai fi simtit in aer parfumul meu.

Stii?

Mi-e dor de tine mama. Sunt acolo unde m-ai lasat, la capatul lumii.

1982

anul cel mai frumos din viata mea.


si peste decenii...


Am avut un tata care asculta si avea asa ceva pe vremea aceea, am crescut si am invatat sa dansez si pe muzica asta.M-am intrebat mereu ce e in sufletul lui Brian May.Mie,mi-a fost sadita in inima nemarginita fericire si am stiut tarziu cat de norocoasa am fost.Prietene,daca oamenii pe care ii iubesti sunt inca aici, fii fericit, du-te si spune-le azi ceea ce iti va fi greu sa le spui cand nu vor mai fi.
Cred ca singurul lucru care ti se intampla ireversibil, imuabil in viata...e moartea.

tristete

Nu-mi place dimineata asta, alerg mecanic de cateva zile. O sa plec la Cluj, am nevoie sa stau si sa vorbesc cu tatal meu. El pe muteste si eu cu ochii lipiti de orasul in care "pasii lui Blaga pe strazi se aud".

bizar

M-am trezit brusc, ca si cum cineva m-ar striga...ca o aripa la fereastra.De putine ori in jocul meu nu te aflam printre stele, in noapte. Astazi nu mai esti speranta...Sau eu nu mai reusesc sa te simt. Ploua in fereastra mea, a venit toamna.

vise

Nu mai stiu in ce an eram cand am vazut filmul asta cu Andreea. Parca la Studio.Ne-am plimbat din Magheru pana la ea in "grajdurile regale" pe jos fara sa vorbim, deloc...apoi, in fata facultatii ei, tot fara cuvinte, ne-am facut doar un gest cu mana si eu am luat troleul pana in Drumul Taberei. Mi-e dor de tata, astazi e ziua in care a venit pe lume tatal meu. Si tata stia sa vorbeasca asa, tacand...Dansez de cand aveam 6 ani, astazi am dansat mult, sa uit, sa fug. Ma doare piciorul. Mi-e dor de speranta.

30 de bani

Oras de provincie.Iau in graba ceva si ma indrept spre casa.
-163.
Intind banii.
-Nu am sa dau rest, nu aveti marunt? Si vanzatoarea imi arata cu degetul in portofelul meu ca am.
-Nu am decat 160.
-Pai si, 3000 de unde sa-i iau, sa-i pun eu ?
-O secunda va rog, vorbiti de banii aceia micuti, de cei 3 bani?
-Nu sunt trei bani, sunt 30 DE BANI!
Nu o mai aud, sunt pusa in incurcatura de tonul ei.
Langa casa, o femeie simpla se uita la mine. Se apropie si imi intinde in palma ei trei banuti.Nu stiu ce sa fac, sa ies si sa renunt la tot sau sa iau cei 30 de bani de la acea femeie.Ii iau si ies in graba dupa ea.
-Doamna, aveti copii?
-Da, am, o fata de 8 ani , un baiat de 17 ani si un baietel de 3 ani.
-Frumos, vreau sa va rasplatesc bunatatea.
-Nu e nevoie.
-Ba da, sigur ca e.Deschid masina si arunc o privire in jur.Ce as putea sa-i dau? Am o umbrela transparenta , noua.Mai am o masina pentru fiul meu, ar fi buna pentru fiul ei mic si mai am cateva maruntisuri.Iau tot ce pot da si i le pun intr-o plasa.
Se uita la mine si nu stie ce sa faca nici ea.Realizez ca tot ce sunt ii datorez mamei.Ea m-a invatat mereu ca nu e importanta femeia care nu a putut sa-mi dea, ca nu ea va fi memoria mea, ci aceasta femeie care a reusit sa-si pastreze seninul.
Un tanar abia iesit din licenta isi aprinde o tigara si ma cerceteaza pe furis.Privesc fumul ei si ma gandesc cat de important este sa dai ceva in viata asta oricui.Si ma gandesc mereu, iar si iar, ca n-o sa am timp sa dau oamenilor atat cat am primit eu de la ei.

stii unde?

Apusul asta l-am prins in timp ce conduceam duminica spre oras. Mai faceam si altceva atunci, ma gandeam la gratitudinea ta. Eu nu prea stiu ce e cu toamna, cum nu stiu ce e cu apusurile, iubesc tare ploile ei si ma pierd ore pe strazile orasului cand vin. Toamna l-a adus pe lume pe tatal meu si pe multi alti oameni dragi mie, mercurienii. Pentru mine toamna are multa tristete si neputinta, simt toamna deseori in toti oamenii care imi vorbesc despre cum se pregatesc pentru propria lor moarte. Daca inchid ochii vad casa ei si cum aseza fiecare mar, o vad pe ea, blanda si atat de frumoasa cum imi spunea in timp ce aseza merele, rand pe rand in linii fascinante, poezii din colectia "cele mai frumoase". Mi-e dor de Breaza si de toamna de acolo.