http://youtu.be/m5ti4OERTiw

... just give me one reason

http://youtu.be/PAYmRpOWUJ8

"Respir, doctore.. respir."

http://youtu.be/PAYmRpOWUJ8

e adesso andate via
voglio restare solo
con la malinconia
volare nel suo cielo
non chiesi mai chi eri
perchè segliesti me
me che fino a ieri
credevo fossi un re
Perdere l'amore
quando si fa sera
quando tra i capelli
un po' di argento li colora
rischi di impazzire
può scoppiarti il cuore
perdere una donna
e avere voglia di morire
Lasciami gridare
rinnegare il cielo
prendere a sassatetutti i sogni
ancora in volo
Li farò cadere ad uno ad uno
spezzerò le ali del destino
e ti avrò vicino
Comunque ti capisco
e ammetto che sbagliavo
facevo le tue scelte
chissà che pretendevo
e adesso che rimane
di tutto il tempo insieme
un uomo troppo solo
che ancora ti vuole bene
Perdere l'amore
quando si fa sera
quando sopra il viso
c'è una ruga che non c'era
provi a ragionare
fai l'indifferente
fino a che ti accorgi
che non sei servito a niente
E vorresti urlare
soffocare il cielo
sbattere la testa mille volte
contro il muro
respirare forte il suo cuscino Dire è tutta colpa
del destino
se non ti ho vicino
Perdere l'amore
maledetta sera
che raccoglie i cocci
di una vita immaginaria
pensi che domani
è un nuovo giorno
ma ripeti non me l'aspettavo
non me l'aspettavo
Prendere a sassate
tutti i sogni ancora in volo
Li farò cadere ad uno ad uno
spezzerò le ali del destino
e ti avrò vicino
Perdere L'amore 

Oameni de zapada

Am primit de la un prieten o rugaminte. Si rugamintea lui mi-a amintit ca in urma cu multi ani, in luna lui mai, Lae a murit pe loc intr-un accident de masina. Eram in camin cand a venit Politia si am auzit ca prin vis ceva ce nu am reusit sa imi amintesc vreodata. Am alergat din camera, prietenul lui a incercat sa ma opreasca...dar n-a reusit, si l-am gasit pe Lae mort, facut bucati pe asflat. Nu stiu nimic despre viata si in fiecare zi invat de la oamenii pe care ii intalnesc. Nu ti-am spus niciodata Dana, durerea pe care am simtit-o atunci, durerea de a simti moartea si altfel, mi-a dus spiritul intr-un taram atat de incercat ca deseori credeam ca nu mai exist. Si poate ca ma rugam eu insami sa mor, ca sa-mi curme suferinta insuportabila, refuzand viata care imi fusese data. Nu puteam sa vorbesc cu nimeni, nimic, niciodata, nicicand, am fost mult timp incapabila sa pot sa imi exprim cuiva suferinta. Stateam in genunchi langa locul in care s-a intamplat accidentul  fara sa mananc , fara sa dorm, fara sa pot pleca de acolo uneori zile si nopti fara intrerupere, am trait o trauma pe care mi-am dus-o pana in strafundurile fiintei mele de una singura, am stat cu suferinta eu si ea la capatul lumii.
Soferul care a condus masina consumase foarte putin alcool. Mergea cu 80 km la ora intr-o dimineata pe piatra cubica, umeda. Inainte de curba a redus viteza la 70. N-a mai putut redresa masina si a intrat in stalpul unei porti la capatul splaiului. Acum acolo s-a construit o casa si sensul a devenit unic. Piatra cubica a disparut. Si eu lucrez cu suferinta umana.  Nu stiu nimic despre viata, nu stiu nimic despre dragoste. Despre iubire, despre Dumnezeu se vorbeste cel mai putin. Pentru ca acolo unde sunt trairi mari, ele devin stele si stelele nu au niciodata nevoie de cuvinte.

Nu va mai enervati cand intalniti un sofer care respecta regulile de circulatie, nu mai claxonati cand refuza un sofer sa treaca intersectia daca semaforul e rosu, sau cand vreti voi sa taie linia tramvaiului si el nu o face, nu va mai suparati cand cineva opreste la trecerea de pietoni si incercati sa aveti rabdare sa depasiti cand aveti voie. Nu va urcati la volan daca sunteti obosit, daca ati consumat alcool, sau daca stiti ca nu sunteti in stare sa respectati o limitare de viteza. Pentru ca este posibil sa omorati un om. 

http://www.youtube.com/watch?v=Z2mf8DtWWd8

http://youtu.be/VAEtw2xvU9o

Astazi mi se face maine

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,

Cu tine este tot si e nimic,

Cu tine-mi infloreste lancea rupta,

Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,

Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,

Cu tine astazi mi se face maine.

Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,

Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,

Cu tine nici tristetea nu e trista,

Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,

Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,

Cu tine-ncep si se termina toate,

Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,

Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,

Cu tine cubul redevine sferic,

Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,

Cu tine reincepe viata mea,

Cu tine e mai greu ca fara tine,

Dar fara tine nu s-ar mai putea.

( Adrian Paunescu )

Vis de iarna

Mainilor tale

"In dim light,
  form is sacrificed for light.
  In bright light,
  Light is sacrificed for form.."

Suflet

E aici iarna, dupa stele, o simt in aerul noptii cum imi cuprinde mainile si umerii. Mi-e dor de mare si de timpul acela atat de albastru. Imi amintesc o iarna la Cluj cand am iesit afara si era atat de frig, aerul era atat de pur, incat ma simteam sub un clopot de sticla. Am avut mereu disponibilitatea de a veni in contact cu suferinta umana. Dar nu am inteles niciodata cata smerenie e in iubire. Pana cand l-am intalnit pe parintele Galeriu. Mi-e dor de seninul fara anotimp. De-am putea sa ne deschidem aripile catre cer cu adevarat, ne-am aminti cum sa zburam...

Loving

http://youtu.be/r_SxE83c8Wk
To be in love, however briefly
Is to be truly, wonderfully alive.
Never to have loved
Is to leave the map of your soul
uncharted, unexplored.

But be aware, before embarking on your
heart's voyage of discovery,
That there will be stormy seas,
and troubled waters
before you reach the island paradise
of your dreams.
You cannot know the ecstacies of loving
Without having suffered its agonies.

And only when you have waited, cold and lonely,
through the hours of night
Will you truly savour the morning sun,
Feeling its warmth caress your body,
And before you can fly like an eagle
High and free in the endless blue sky
You must know what it is
To be helpless, hopeless, lost and grounded.

But oh! be not afraid of love
Be ready, be always ready
And when the spirit of true love comes to you
Embrace him, embrace him unashamedly.

Let him possess you, body and soul
And he will take you to places
You have never even imagined
And you will feel,
In every fibre of your being,
As you have never, ever felt before.

Allow yourself to be happy
And acknowledge that you are.
Cherish each and every moment,
For they will never come again.
Time rushes by for lovers,
And the simple gesture of today
Is the treasured memory of tomorrow.

Give and receive freely,
Remember you are blessed to be loved
But doubly blessed when you love in return.

Gandurilor tale

Am fost la Egoistul sambata si am trait sublimul in Amfiteatru cu "arta de a trai cultura". Dupa un spectacol de-o profunzime rascolitoare am ratacit mult timp pe strazile Bucurestiului gandindu-ma la vocea lui Radu Beligan. Arta mereu ma va atinge in cel mai special loc din sufletul meu.

Aseara la opera am stat la limitele lumii reale. Si dincolo de intuneric, culpa tragica sau vina, am simtit inca o data fragilitatea umana. Am privit cand am iesit pe furis iarna si desi totul miroase a zapada, eu ma gandesc la tine, primavara...

Have you ever felt this way?

http://youtu.be/m483daHUh8U

Noiembrie

Intotdeauna mi-a placut Golescu. Si mirosul strazii lui. O zi de toamna atat de calda ca pana si pe mine m-a facut sa rad. Privesc inca cerul si nu ma misc de langa cana de ceai. Mi se pare ca e mai tacut ca mine astazi. Si mult mai departe de iarna care ne bate la usa. Doar frunzele cad lin peste mainile mele si recita Nichita.

Iti iubesc

induiosarea...
cu care vrei atat de mult
sa ma 
acoperi.
Pune-mi Tracy Chapman
si mangaie-ma

in somn

cu inima ta...

iar vine iarna si ti s-au mutat
toti norii
in gene.

the way I am

Un sfarsit de octombrie calm, elegant si docil ca o pisica supla scandinava de padure imi toarce inima si mi-o invarte la ferestre printre draperii. Priveste, ai urme de cerneala pe degete. De-ai stii cum mangaie cuvintele tale, ti-ai scrie sufletul pe lacrimile lumii. Ne putem plimba sub ochii lui mari si ovali, oblici, putem dintr-un salt sa fim jos in frunzele tot mai colorate. Iar noi doi tacand, mai aproape, tot mai aproape sa ne rostogolim cu ele prin cerneala ta albastra. Suntem incercuiti de tot mai multe frunze care miros a dor. De geamatul copacilor abatuti am uitat sa-ti scriu. Iar tu..cu litere ma legi de vise si nu ai habar ce sa ma intrebi pentru ca ti-am raspuns deja nerostirilor. Vino sa aprinzi lumina in camera ta ca-ti plang ferestrele si nu mi-ai lasat cheia. Homarule ce esti ... Si daca nu strig nu inseamna ca nu simt, cum daca nu stiu nu inseamna ca nu cred. Vreau o bucata de stea din melodia asta.
http://youtu.be/Oextk-If8HQ

Vanilie, pere caramelizate, banane si stejar afumat

In ultimul tren intre inima mea si mainile mele nu mai incape decat o respiratie.  O vrei? Cuvintele mele s-au mutat pe Marte, se deplaseaza pe uriasele dune. Cand se apropie de pamant, te anunt, ma poti ajuta sa le prindem in taramul sfant...la nisipurile cantatoare, magice si ireale simfonii ale desertului. Pana atunci, prinde-ma de tot cu aripile in ochii tai, sa pot sa mai traiesc. Miros a rodii de pe talpile tale. Si a tulpini de trestie, din care mi-ai dat toata noaptea sa beau partea ingerilor. Lucky to have been where I have been. M-a innebunit melodia asta toata ziua...
http://youtu.be/acvIVA9-FMQ

"Dor imi e de genunchiul apei care imi apasa pieptul.."

Stau pe parchet si nu stiu unde sa privesc mai intai in toamna asta. La copacii pe care ii iubesc atat sau la cerul care imi arata cel mai bine cine sunt. Uneori vine timpul sa-ti iei dintr-o casa veche  trecutul. Oamenii mor si casele se muta in povesti. Stau pe jos si ascult un poem simfonic al unui compozitor maghiar. Deschid cutii si randuri nesfarsite parca ies din plicuri si litere de mana curg pe pereti. Asta imi aminteste de raul lui Charles Sandison pe care l-am parcurs in vara asta la Paris, la musee du quai Branly, sprijinita de pereti imbracati cu piele si urcand spre platoul colectiei, dizolvandu-ma. Ma desprind din camera si plutesc iar la Branly printre indieni in acoperisul unei paduri amazoniene. Ascult ploaia din Amazonia ca pe o ambianta suprareala si ma amestec cu apa ei alba, limpede sau neagra. Luxurianta infaptuire, padurea pluviala ma copleseste ca o ingramadire fascinanta de viata.  Sunt inconjurata de cutii pline de scrisori. Atat de mult mi s-a scris? Jurnalele mele sunt din alt secol. Atat de mult am scris? Surad imaginilor colorate si cuvintelor care mi se infatiseaza ca un limbaj foarte personal al substantei iubirii. E un ceva ce transfigureaza si traverseaza realitatea unei intimitati absolute. Ma trezesc dansand. Sensul marturisirii mele, a fost si ramane opus materialitatii, ca o invocare a intelegerii instantanee. Ma impiedic de pantofii de balet dintr-o cutie ca de propria-mi libertate gravitationala, ma gandesc la Liiceanu si ma intorc iar la Isadora si Esenin...mi-e dor, mi-e dor sa plang.

"...

si de riduri mi-este sete
sa sorb roua diminetii
din ulcioarele ciobite.
de cuvinte dor ma prinde."

http://youtu.be/6vOqblQ5NsU

Ana lui Manole

"

Ma simt vinovat pentru ploaia
ce urmele noastre le spala,
as crede ca totul ramane
o biata si trista gresala.

Dar ierbii cand ploua-i e bine
si vitele-n somn se ridica
mugind sa intampine ploaia,
crezand ca e inca prea mica.

Din somnul cetos te chemasem
sa-mi vii sa-mi ajuti la zidire,
si ploaia aceasta te-ncearca
si porti o jacheta subtire.

Desigur, e seceta mare
intregul pamant e o rana,
si cad in genunchi catre tine,
intoarce-te, -ntoarce-te, Ana.

Ma simt vinovat pentru ploaie,
ma simt vinovat pentru tine,
mai grabnic vreau moartea prin foame,
decat pe femeia ce vine.

Ce cauti prin ploaie, nebuno,
vrei pantecul sa se deschida,
tu nu vezi ca ploua amarnic,
tu nu vezi ca esti o gravida?

Noi te vom inchide in ziduri,
noi te vom supune-n perete,
mai bine intoarce-te-acasa,
oricum pot veni alte fete.

Pe mine eu nu am curajul
de a ma inchide in zidire,
pe tine te rog fugi de-aicea,
ca ai o jacheta subtire.

Te rog du-te-acasa, femeie,
si-mbraca-te mai de isprava,
si maica-ta poate o sa iti spuna:
ramai, ca esti foarte bolnava.

Eu nu te cunosc, esti o alta
si nu stiu ce-i farsa aceasta,
dar domnilor, stati cumsecade,
ea nu-mi este mie nevasta.

E una ce nu stie bine,
ca baiguie vrute, nevrute,
ci vezi-ti de drum, mai femeie,
din preajma bisericii, du-te.

Va rog sa ma credeti, prieteni,
ce grea si adanca mi-e rana,
de sapte biserici sunt vaduv,
aceasta de-aici nu e Ana.

Pe Ana, de fapt am zidit-o,
de mult, intr-o alta zidire,
purtase copilul in pantec
si-avea o jacheta subtire.

Voi nu va nascuseti atuncea,
eu sunt prea batran sa tin minte,
sunt vaduv de sapte biserici,
sunt vaduv de sapte morminte.

Da du-te de-aicea, femeie,
ce cauti, cand nu ai nici o vina,
prieteni, feriti-va, totusi,
de-aceasta femeie straina.

Si daca vedeti ca nu vine
nici una, nici alta din ele,
mai stati inc-o ziua cu soare,
mai stati inc-o noapte cu stele.

Si maine, bagati-ma-n ziduri
sa fiu manastirea aceea
in care zidarul e jertfa
si nu-si mai zideste femeia...."

 ( Adrian Paunescu - Ruga pentru jertfa )